"Taina cea dintâi a Crucii stă în fuga de lume, în despărţirea de rudele după trup - dacă ele împiedică evlavia şi viaţa cea pe potriva ei - şi în deprinderea cea trupească, despre care Pavel spune că este şi ea de oarecare folos; aceasta ne arată că lumea şi păcatul sunt răstignite pentru noi când fugim de ele. Iar cea de-a doua taină a Crucii ne arată că suntem răstigniţi pentru lume şi pentru patimile ei, când acestea fug de noi. Şi este cu neputinţă ca ele să fugă întru totul, sau să nu mai lucreze în noi, dacă noi nu ne naștem întru vederea duhovnicească a lui Dumnezeu. (...) Pavel socotea, întru lauda Crucii, că el nimic nu ştia decât pe Iisus Hristos, şi încă pe Iisus cel răstignit. Ce spune deci Pavel? Crucea înseamnă răstignirea trupului, cu patimile şi cu poftele sale.(...)Astfel, a-ţi răstigni trupul, cu patimile şi poftele sale, aceasta înseamnă şi ca omul să nu săvârşească nimic din ceea ce este neplăcut lui Dumnezeu. Şi chiar dacă trupul ne trage în jos şi ne siluieşte, cuvine-se ca fiecare dintre noi să se străduiască să-l ridice la înălţimea Crucii.
Nu numai înţelesul Crucii şi taina sa, dar şi chipul ei cel dumnezeiesc şi vrednic de închinăciune , pecete sfântă şi preacinstită, dătătoare de sfinţenie şi împlinitoare a bunurilor celor negrăite şi nemăsurat de mari puse la îndemâna neamului omenesc de către Dumnezeu, care ridică blestemul şi osânda, nimicind stricăciunea şi moartea. Fiii ereziei îi întorc spatele în derâdere; căci ei n-au priceput cuvântul apostolic: Ca să puteţi înţelege, împreună cu toţi sfinţii, care este lăţime şi lungimea şi înălţimea şi adâncimea (Efeseni, 3,18). Într-adevăr, Crucea Mântuitorului arată toată iconomia venirii Sale cu trupul la noi şi cuprinde toată taina din ea; da, căci Crucea se întinde către toate marginile pământului, îmbrăţişând cele de sus, cele de jos, cele dimprejur şi cele de la mijloc. Deci ei spun: "Pironit pe Cruce, Hristos a murit, şi de aceea nu răbdăm să mai vedem chipul şi lemnul pe care a murit El." Iar zapisul scris împotriva noastră din pricina neascultării cu privire la pom, neascultare săvârşită când mâna strămoşului nostru dintâi s-a întins spre el, oare pe ce a fost prins în cuie? Şi cum oare a fost el nimicit şi şters, astfel încât noi să putem dobândi din nou binecuvântarea lui Dumnezeu? Cu ce oare Hristos a descuiat şi a izgonit pe deplin stăpânirile şi puterile duhurilor răutăţii care uzurpaseră locul firii noastre din pricina lemnului neascultării? Şi cu ce oare, Hristos, biruindu-le pe acestea le-a dat de ruşine, ca astfel să primim noi slobozenie? Cu ce oare a fost surpat zidul cel despărţitor, iar vrăjmăşia faţă de Dumnezeu a încetat şi a pierit? Şi prin ce oare am fost împăcaţi cu Dumnezeu şi am primit vestea cea bună a unei păci reînnoite cu El? Nu oare pe Cruce şi prin Cruce? (...) Iar dacă Crucea ar fi să fie dispreţuită, sub cuvânt că Hristos a suferit pe ea moarte, atunci nici moartea Sa n-ar fi vrednică de cinste şi mântuitoare."(Sfântul Grigorie Palama, Omilii, vol.1)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu